Franciscanul Joseph Desa (1603-1663), cunoscut sub numele de Joseph de Copertino, rămâne, fără îndoială, cel mai cunoscut dintre “oamenii zburători”. Născut într-o familie de creştini pioşi din sudul Italiei, el s-a remarcat încă din copilărie printr-o intensă fervoare religioasă, ajungând să se supună unor chinuri îngrozitoare pentru a atinge starea de extaz mistic. Atunci i se întîmpla să se ridice în aer.
În timpul unei vizite la Roma şi al unei audienţe acordate de Papa Urban al VIII-lea, starea sa de exaltare a fost atât de mare, încât nu şi-a putut înfrâna zborul. El a planat sub ochii Papei, până ce maestrul ordinului Sfântului Francisc l-a readus la sol. Există numeroase rapoarte oficiale care menţionează levitaţiile lui Joseph. Zborurile lui stânjeneau, însă, biserica. Pretutindeni unde apărea, zvonurile privitoare la “omul miracol” se propagau asemenea unui incendiu. Locuitorii oraşelor şi satelor din împrejurimi aşteptau în spatele zidurilor mânăstirii sale că miracolul să se producă. Celebrul zburător fără voie, care avea să devină mai târziu patronul aviatorilor, a decedat în 1663 şi a fost canonizat 4 ani mai târziu.
luni, 16 martie 2009
Existe oameni in negru?
Uneori a fost unul, alteori au fost trei. Trei indivizi în costume negre! Urmele vizitelor sunt şterse cu grijă. Vizitele stranii au fost efectuate de personaje cu înfăţişare umană (poate, câteodată, lipsite de păr) care se strecoară neobservate printre noi. Au maşini negre… În alte dăţi, zboară deasupra capetelor noastre, din Statele Unite până în Rusia, avioane sau elicoptere negre, fără niciun însemn… Ceva, cu siguranţă, se întâmplă. Ceva nedefinit încă. Doar cei implicaţi ştiu. Cum am putea găsi un sens aspectelor (aparent) absurde ale comportamentului “oamenilor în negru”? De fapt, pe cine reprezintă acest “grup al terorii”? Cine se află în spatele activităţii lor? Ce anume despre OZN-uri trebuie trecut (cu orice preţ) sub tăcere? Dar de ce? Sau, mai degrabă, ce constituie “oamenii în negru” în contextul întregii istoriografii a problematicii OZN? Unde începe totul? De ce fir trebuie să tragem? Este un fir sau un lanţ? Poate fi tăiat, rupt, sau ne înfăşoară pentru totdeauna? Iată întrebări foarte grele.
Iată un caz, petrecut la Portsmouth, Hampshire, în toamna anului 1977. Doamna Evans a remarcat în timpul cumpărăturilor un bărbat înalt, îmbrăcat în negru. Femeia s-a simţit neconfortabil din cauza privirii rigide a acestuia. Avea impresia că bărbatul o cunoaşte de undeva, nu înţelegea insistenţa lui. Mai mult încă: atunci când a ieşit din magazin, bărbatul stătea de parcă ar fi aşteptat-o. Când doamna a pornit către casă, s-a luat după ea. La o intersecţie s-au despărţit, şi străinul şi-a continuat drumul pe o stradă lăturalnică. Apoi s-a oprit, brusc, s-a întors, s-a uitat lung la femeie şi deodată a dispărut.
Este limpede că doamna, puternic afectată de cele văzute, a luat-o la fugă. După această zi, martora a avut parte de diferite evenimente paranormale. Într-o zi, împreună cu soţul ei, a găsit în bucătărie o persoană necunoscută, care a dispărut când i-a adresat întrebări. Cu o altă ocazie, familia Evans îşi plimbă câinele, când s-a întâlnit cu bărbatul în negru. Soţul, văzând bărbatul, a crezut că soţia lui are un amant, aşa că s-a năpustit asupra acestuia pentru a-i da socoteală. Dar bărbatul în negru a reuşit să dispară.
În rest, în acel an 1977, soţii Evans au observat în repetate rânduri OZN-uri. Au urmat apoi observaţiile din anul 1978, în perioada sărbătorilor de iarnă, şi cele din noiembrie 1979. Relatările doamnei Evans trebuie luate în serios, în plus, rapoarte OZN au fost înregistrate în acea perioda şi în localităţile vecine. Toate acestea sunt fapte.
Iată un caz, petrecut la Portsmouth, Hampshire, în toamna anului 1977. Doamna Evans a remarcat în timpul cumpărăturilor un bărbat înalt, îmbrăcat în negru. Femeia s-a simţit neconfortabil din cauza privirii rigide a acestuia. Avea impresia că bărbatul o cunoaşte de undeva, nu înţelegea insistenţa lui. Mai mult încă: atunci când a ieşit din magazin, bărbatul stătea de parcă ar fi aşteptat-o. Când doamna a pornit către casă, s-a luat după ea. La o intersecţie s-au despărţit, şi străinul şi-a continuat drumul pe o stradă lăturalnică. Apoi s-a oprit, brusc, s-a întors, s-a uitat lung la femeie şi deodată a dispărut.
Este limpede că doamna, puternic afectată de cele văzute, a luat-o la fugă. După această zi, martora a avut parte de diferite evenimente paranormale. Într-o zi, împreună cu soţul ei, a găsit în bucătărie o persoană necunoscută, care a dispărut când i-a adresat întrebări. Cu o altă ocazie, familia Evans îşi plimbă câinele, când s-a întâlnit cu bărbatul în negru. Soţul, văzând bărbatul, a crezut că soţia lui are un amant, aşa că s-a năpustit asupra acestuia pentru a-i da socoteală. Dar bărbatul în negru a reuşit să dispară.
În rest, în acel an 1977, soţii Evans au observat în repetate rânduri OZN-uri. Au urmat apoi observaţiile din anul 1978, în perioada sărbătorilor de iarnă, şi cele din noiembrie 1979. Relatările doamnei Evans trebuie luate în serios, în plus, rapoarte OZN au fost înregistrate în acea perioda şi în localităţile vecine. Toate acestea sunt fapte.
Cele mai bantuite locuri din lume
Fenomenele inexplicabile au fascinat dintotdeauna oamenii prin putinţa lor de a sfida legile fizicii tradiţionale. Fie că este vorba despre spiritele unor călugări, măicuţe, sclavi sau preşedinţi, aparitiile lor îngrozesc şi fascineaza deopotrivă, indiferent unde s-ar arăta. Iată câteva dintre cele mai bântuite locaţii de pe glob:
1. Parohia Borley, Essex, Anglia - mica parohie englezească a alimentat decenii la rând zvonurile şi imaginaţia amatorilor de mistere. Seria de fenomene inexplicabile a debutat în 1920 şi o are ca protagonistă pe o măicuţă care a înspăimântat mică aşezare de lângă Essex. Aceasta s-a îndrăgostit de un călugăr de la mănăstirea Borley, iar cei doi au încercat să fugă. Odată prinşi, el a fost executat, iar femeia a sfârşit zidită în pereţii aşezământului monahal. De atunci, continuă să bântuie parohia.
2. Casa Whaley, California - locaţia a fost declarată în mod oficial bântuită de către autorităţile americane, după ce nenumărate persoane au raportat diverse apariţii fantomatice în perimetrul ei. Construită pe locul fostei săli de execuţii publice din San Diego, casa este foarte vizitată de către amatorii de fenomene inexplicabile. Nu de puţine ori, aceştia au reuşit să surprindă în fotografii apariţiile sau să fie martori ai unor evenimente care nu respectă legile fizicii tradiţionale.
3. Raynham Hall, Norfolk, Anglia - conac boieresc britanic, a aparţinut în ultimii 300 de ani familiei Townshend. Se pare că este bântuit, implicat fiind într-una dintre cele mai vechi poveşti de acest fel. Aici a fost surprinsă prima fotografie a unei fantome, care întruchipează o femeie coborând pe scări. Din păcate însă, aceasta nu s-a mai arătat nimănui de la momentul imortalizării încoace.
4. Plantaţia Myrtles, Louisiana - a fost ridicată de către generalul David Bradford în 1796 şi se înscrie cu succes în topul celor mai bântuite locuri din America. Conform zvonurilor, pe plantaţie au avut loc de-a lungul timpului zece crime, deşi statisticile oficiale menţionează doar una. Actualmente, cei care au vizitat proprietatea spun că există nici mai mult nici mai puţin de douasprezece spirite, printre care şi cel al unei sclave.
5. Penitenciarul Eastern State, Philadelphia - construit în 1829, este primul aşezământ de acest fel din istorie. Sistemul revoluţionar impus în cadrul Eastern State a încurajat încarcerarea individuală a deţinuţilor în scopul reabilitării. După ce un echipaj de filmare, de la o televiziune locală, s-a deplasat la penitenciar pentru a realiza un reportaj, şi doi jurnalişti au leşinat, clădirea şi-a câştigat renumele mondial. Aceştia au spus că au luat contact cu mai multe spirite rătăcitoare prinse în perimetrul închisorii.
6. Turnul Londrei - monument istoric din centrul capitalei engleze, a alimentat decenii la rând poveşti cu apariţii fantomatice şi fenomene inexplicabile. Una dintre cele mai cunoscute figuri despre care se spune că ar bântui turnul, este Ann Boleyn. Ea a fost decapitata aici în 1536, şi, de atunci, s-a arătat de nenumarate ori vizitatorilor sau personalului auxiliar, ţinându-şi capul în mână.
7. Sanatoriul Waverly Hills, Kentucky - a fost inaugurat în 1910, în Louisville. Este cel mai bântuit spital din SUA, şi a făcut subiectul multor investigaţii paranormale de-a lungul timpului. Acestea au imortalizat prin mijloacele tehnice specifice, voci de origine necunoscută, umbre şi chiar apariţii umane fantomatice imposibil de explicat.
8. Vasul “Regina Maria”, California - transatlantic american, a traversat apele oceanice între 1936 şi 1967, după carea fost transformat în hotel plutitor. “Regina Maria” a ajuns să fie cunoscut în toată lumea drept cel mai bântuit vapor după ce un marinar, în vârstă de 17 ani, a fost strivit în camera motoarelor, încercând să scape din calea unui incendiu. De atunci, spiritul tânărului a fost surprins de mai multe ori, bătând la uşi sau jucând diverse feste oaspeţilor hotelului.
9. Casa Albă, Washington DC - se zvoneşte că doi foşti preşedinţi americani cotrobăiesc prin pod, respectiv bântuie dormitorul. În plus, pe holurile clădirii a fost zărită de mai multe ori fostă primă doamnă Abigail Adams. Totuşi, cel mai des văzut personaj din Casa Albă rămâne Abraham Lincoln. Ultima apariţie a acestuia a fost surprinsă de un funcţionar, care l-a văzut descălţându-se de cizme.
1. Parohia Borley, Essex, Anglia - mica parohie englezească a alimentat decenii la rând zvonurile şi imaginaţia amatorilor de mistere. Seria de fenomene inexplicabile a debutat în 1920 şi o are ca protagonistă pe o măicuţă care a înspăimântat mică aşezare de lângă Essex. Aceasta s-a îndrăgostit de un călugăr de la mănăstirea Borley, iar cei doi au încercat să fugă. Odată prinşi, el a fost executat, iar femeia a sfârşit zidită în pereţii aşezământului monahal. De atunci, continuă să bântuie parohia.
2. Casa Whaley, California - locaţia a fost declarată în mod oficial bântuită de către autorităţile americane, după ce nenumărate persoane au raportat diverse apariţii fantomatice în perimetrul ei. Construită pe locul fostei săli de execuţii publice din San Diego, casa este foarte vizitată de către amatorii de fenomene inexplicabile. Nu de puţine ori, aceştia au reuşit să surprindă în fotografii apariţiile sau să fie martori ai unor evenimente care nu respectă legile fizicii tradiţionale.
3. Raynham Hall, Norfolk, Anglia - conac boieresc britanic, a aparţinut în ultimii 300 de ani familiei Townshend. Se pare că este bântuit, implicat fiind într-una dintre cele mai vechi poveşti de acest fel. Aici a fost surprinsă prima fotografie a unei fantome, care întruchipează o femeie coborând pe scări. Din păcate însă, aceasta nu s-a mai arătat nimănui de la momentul imortalizării încoace.
4. Plantaţia Myrtles, Louisiana - a fost ridicată de către generalul David Bradford în 1796 şi se înscrie cu succes în topul celor mai bântuite locuri din America. Conform zvonurilor, pe plantaţie au avut loc de-a lungul timpului zece crime, deşi statisticile oficiale menţionează doar una. Actualmente, cei care au vizitat proprietatea spun că există nici mai mult nici mai puţin de douasprezece spirite, printre care şi cel al unei sclave.
5. Penitenciarul Eastern State, Philadelphia - construit în 1829, este primul aşezământ de acest fel din istorie. Sistemul revoluţionar impus în cadrul Eastern State a încurajat încarcerarea individuală a deţinuţilor în scopul reabilitării. După ce un echipaj de filmare, de la o televiziune locală, s-a deplasat la penitenciar pentru a realiza un reportaj, şi doi jurnalişti au leşinat, clădirea şi-a câştigat renumele mondial. Aceştia au spus că au luat contact cu mai multe spirite rătăcitoare prinse în perimetrul închisorii.
6. Turnul Londrei - monument istoric din centrul capitalei engleze, a alimentat decenii la rând poveşti cu apariţii fantomatice şi fenomene inexplicabile. Una dintre cele mai cunoscute figuri despre care se spune că ar bântui turnul, este Ann Boleyn. Ea a fost decapitata aici în 1536, şi, de atunci, s-a arătat de nenumarate ori vizitatorilor sau personalului auxiliar, ţinându-şi capul în mână.
7. Sanatoriul Waverly Hills, Kentucky - a fost inaugurat în 1910, în Louisville. Este cel mai bântuit spital din SUA, şi a făcut subiectul multor investigaţii paranormale de-a lungul timpului. Acestea au imortalizat prin mijloacele tehnice specifice, voci de origine necunoscută, umbre şi chiar apariţii umane fantomatice imposibil de explicat.
8. Vasul “Regina Maria”, California - transatlantic american, a traversat apele oceanice între 1936 şi 1967, după carea fost transformat în hotel plutitor. “Regina Maria” a ajuns să fie cunoscut în toată lumea drept cel mai bântuit vapor după ce un marinar, în vârstă de 17 ani, a fost strivit în camera motoarelor, încercând să scape din calea unui incendiu. De atunci, spiritul tânărului a fost surprins de mai multe ori, bătând la uşi sau jucând diverse feste oaspeţilor hotelului.
9. Casa Albă, Washington DC - se zvoneşte că doi foşti preşedinţi americani cotrobăiesc prin pod, respectiv bântuie dormitorul. În plus, pe holurile clădirii a fost zărită de mai multe ori fostă primă doamnă Abigail Adams. Totuşi, cel mai des văzut personaj din Casa Albă rămâne Abraham Lincoln. Ultima apariţie a acestuia a fost surprinsă de un funcţionar, care l-a văzut descălţându-se de cizme.
Conacu bellu din urlati
Conacul Bellu din Urlaţi este bântuit de o fantomă. Cel puţin aşa spun unii dintre localnici, vecini cu vechea clădire boierească, devenită, azi, muzeu. Dincolo de toate legendele şi de toate închipuirile, mai mult sau mai puţin adevărate, mai mult sau mai puţin inventate, rămâne un fapt: Casa Bellu e în paragină. Nu poate fi vizitată. Rănită de timp, Casa Bellu e, de mai bine de un an, în reparaţie capitală. Când vor fi gata lucrările? Poate doar fantomele care îşi fac de cap în podul clădirii ştiu.
Una dintre legendele care circulă astăzi printre locuitorii Urlatiului este desprinsă, parcă, dintr-un scenariu horror. Potrivit legendei, George Bellu, unul dintre nepoţii lui Alexandru, întemeietorul clanului, s-a stabilit cu multă vreme în urmă la Urlaţi. Soţia lui George, Odette, era o franţuzoaică frumoasă, care bănuia că soţul o înşeală. George n-a avut copii cu ea. Avea, însă, mulţi urmaşi “din flori”. Localnicii spun că uneori, noaptea, în podul conacului se aud zgomote ciudate. Ca şi cum cineva ar umblă pe acolo. Ei cred că e vorba de fantoma Odettei, femeia care nu şi-a găsit pacea nici în mormânt din pricina deselor aventuri amoroase ale soţului.
Muncitorii care lucrează la refacerea conacului spun însă că de vină pentru tulburarea liniştii locurilor ar putea fi, mai degrabă, veveriţele care umblă prin podul construcţiei.
Familia Bellu s-a stabilit în Urlaţi pe la 1780, venind aici din Pindul Macedoniei. Strămoşii lui Alexandru Bellu erau din Pella, oraşul capitală al anticului imperiu macedonean, unde, cu aproape patru secole înainte de Christos, s-a născut un alt Alexandru, mult mai faimos: Cel cunoscut sub numele de Macedon. Tot de pe la 1780 datează şi conacul din Urlaţi. Familia Bellu era iubitoare de cultură. Mulţi dintre membrii ei au colecţionat obiecte de artă, monede cu valoare numismatica şi cărţi an ediţii bibliofile. În anul 1926, ultimii descendenţi ai lui Alexandru Bellu au donat Academiei Romane întregul ansamblu de clădiri, parcul şi viile pe care le deţineau la Urlaţi.
Una dintre legendele care circulă astăzi printre locuitorii Urlatiului este desprinsă, parcă, dintr-un scenariu horror. Potrivit legendei, George Bellu, unul dintre nepoţii lui Alexandru, întemeietorul clanului, s-a stabilit cu multă vreme în urmă la Urlaţi. Soţia lui George, Odette, era o franţuzoaică frumoasă, care bănuia că soţul o înşeală. George n-a avut copii cu ea. Avea, însă, mulţi urmaşi “din flori”. Localnicii spun că uneori, noaptea, în podul conacului se aud zgomote ciudate. Ca şi cum cineva ar umblă pe acolo. Ei cred că e vorba de fantoma Odettei, femeia care nu şi-a găsit pacea nici în mormânt din pricina deselor aventuri amoroase ale soţului.
Muncitorii care lucrează la refacerea conacului spun însă că de vină pentru tulburarea liniştii locurilor ar putea fi, mai degrabă, veveriţele care umblă prin podul construcţiei.
Familia Bellu s-a stabilit în Urlaţi pe la 1780, venind aici din Pindul Macedoniei. Strămoşii lui Alexandru Bellu erau din Pella, oraşul capitală al anticului imperiu macedonean, unde, cu aproape patru secole înainte de Christos, s-a născut un alt Alexandru, mult mai faimos: Cel cunoscut sub numele de Macedon. Tot de pe la 1780 datează şi conacul din Urlaţi. Familia Bellu era iubitoare de cultură. Mulţi dintre membrii ei au colecţionat obiecte de artă, monede cu valoare numismatica şi cărţi an ediţii bibliofile. În anul 1926, ultimii descendenţi ai lui Alexandru Bellu au donat Academiei Romane întregul ansamblu de clădiri, parcul şi viile pe care le deţineau la Urlaţi.
Blestemul familiei M'ALISTEN
Cu puţin înainte de domnia reginei Anne (1701-1714), familia M’Alister, o ceată de infractori din Highland, se războiau cu vecinii. Într-o încăierare, unul dintre căpitani, M’Alister More, a capturat doi fii ai unei văduve. Ignorând implorările ei, căpitanul şi oamenii lui i-au spânzurat pe cei doi chiar în faţa uşii mamei lor. Înnebunită, ea le-a strigat: “Niciodată nu va mai exista un fiu în familia M’Alister”.
Dar ei doar au râs şi i-au spus că, dacă mai face scandal, îi vor da foc la casă…
De atunci, timp de multe generaţii, familia M’Alister a avut multe fiice, dar niciun fiu, până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, când s-a născut, în sfârşit, un băiat. Numele lui nu este cunoscut, dar se ştie că a devenit iacobin. Când, în 1715, John Mar a ridicat drapelul familiei Stuart, el şi-a părăsit nevasta şi s-a alăturat armatei rebelilor în Pertti. Timp de mai multe luni, în îndepărtatele domenii ale familiei M’Alister nu s-a mai ştiut nimic despre el, deşi se zvonea că Mar a câştigat lupta şi că fiul lui Iacob al VII-lea al Scoţiei şi al II-lea al Angliei a fost încoronat ca Iacob al VIII-lea, la Scone. Dar nu a fost aşa.
Într-o noapte aprigă, tânără soţie a lui M’Alister adormise, fiind trezită apoi de zgomotul copitelor. Părea să fie calul soţului ei. După ce a intrat în curte, calul fără călăreţ s-a prăbuşit, mort de epuizare. Pe când aştepta temătoare în spatele uşii, tânăra femeie a auzit paşii soţului ei apropiindu-se. Usa s-a deschis. în camera a pătruns un om fără cap, îmbrăcat în uniformă. Ea a ţipat şi a leşinat. În ziua următoare s-a aflat că bătălia de la Sheriffmuir fusese pierdută şi că soţul ei fusese prins, judecat pentru trădare şi executat.
Dar ei doar au râs şi i-au spus că, dacă mai face scandal, îi vor da foc la casă…
De atunci, timp de multe generaţii, familia M’Alister a avut multe fiice, dar niciun fiu, până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, când s-a născut, în sfârşit, un băiat. Numele lui nu este cunoscut, dar se ştie că a devenit iacobin. Când, în 1715, John Mar a ridicat drapelul familiei Stuart, el şi-a părăsit nevasta şi s-a alăturat armatei rebelilor în Pertti. Timp de mai multe luni, în îndepărtatele domenii ale familiei M’Alister nu s-a mai ştiut nimic despre el, deşi se zvonea că Mar a câştigat lupta şi că fiul lui Iacob al VII-lea al Scoţiei şi al II-lea al Angliei a fost încoronat ca Iacob al VIII-lea, la Scone. Dar nu a fost aşa.
Într-o noapte aprigă, tânără soţie a lui M’Alister adormise, fiind trezită apoi de zgomotul copitelor. Părea să fie calul soţului ei. După ce a intrat în curte, calul fără călăreţ s-a prăbuşit, mort de epuizare. Pe când aştepta temătoare în spatele uşii, tânăra femeie a auzit paşii soţului ei apropiindu-se. Usa s-a deschis. în camera a pătruns un om fără cap, îmbrăcat în uniformă. Ea a ţipat şi a leşinat. În ziua următoare s-a aflat că bătălia de la Sheriffmuir fusese pierdută şi că soţul ei fusese prins, judecat pentru trădare şi executat.
Calaretul fara cap:)))))):P
Legenda “călăreţului fără cap” este cunoscută de multă lume. Omul care a devenit “călăreţul fără cap” era un mercenar, angajat de către trupele britanice pentru a lupta în America în anul 1776. El şi-a pierdut viaţa în bătălia din apropierea localităţii Sleepy Hollow, capul său fiind spulberat în urma unei lovituri de tun. Conform unei legende locale de mai târziu, călăreţul s-a întors în spirit pentru a lua capetele celor vii.
În anul 1820, scriitorul Washington Irving, când a scris povestirea sa, “Legenda din Sleepy Hollow”, şi-a bazat-o pe această legendă.
Care sunt puterile acestui “călăreţ fără cap” conform acestei legende? Fiind o fantomă venită pe pământ, el avea puterea de a trece prin orice materie (casă, copac, pod etc.). Nu i se putea face rău (decât prin mijloace mistice) şi se putea mişca mult mai repede pe pământ decât atunci când era în viaţă. Luminescenţa substanţei sale eterice îi permitea să strălucească în întuneric. Avea de asemenea posibilitatea să apară şi să dispară pe neaşteptate. Putea totodată să inducă frica celor care îl vedeau, care uneori puteau face atacuri de cord.
În anul 1820, scriitorul Washington Irving, când a scris povestirea sa, “Legenda din Sleepy Hollow”, şi-a bazat-o pe această legendă.
Care sunt puterile acestui “călăreţ fără cap” conform acestei legende? Fiind o fantomă venită pe pământ, el avea puterea de a trece prin orice materie (casă, copac, pod etc.). Nu i se putea face rău (decât prin mijloace mistice) şi se putea mişca mult mai repede pe pământ decât atunci când era în viaţă. Luminescenţa substanţei sale eterice îi permitea să strălucească în întuneric. Avea de asemenea posibilitatea să apară şi să dispară pe neaşteptate. Putea totodată să inducă frica celor care îl vedeau, care uneori puteau face atacuri de cord.
Fantomele ar putea fi efectele infrasunetelor
Dr Richard Wiseman, un psiholog din Marea Britanie, care a studiat serios apariţiile fantomatice, şi-a propus să construiască o casă bântuită, în care fenomene infricoşătoare să înceapă la comandă. Psihologul de la Universitatea din Hertfordshire este de părere că explicaţia fantomelor constă într-o combinaţie în care intră frica, schimbările de temperatură, cămpurile electromagnetice şi infrasunetele.
În opinia lui, casele bântuite sunt construite în zone cu anomalii magnetice, în apropierea cărora se găsesc surse, naturale sau artificiale, de cămpuri electrice şi de sunete de joasă frecvenţă, situate la limita inferioară a sensibilităţii urechii omeneşti. El a efectuat o serie de experienţe de laborator, care sugerează că infrasunetele şi anumite tipuri de câmpuri electromagnetice pot induce o senzaţie de disconfort, ba chiar şi halucinaţii. Pentru o persoană care crede în stafii, toate acestea pot genera convingerea că asistă la apariţia unor fantome, mai ales dacă se află într-o casă care poate inspira prezenţa acestora, măcar prin aspect, dacă nu şi prin istoricul său.
Tocmai de aceea, dr Richard Wiseman vrea să ridice din temelii o casă ce prezintă toate caracteristicele uneia băntuite. Podelele şi pereţii vor ascunde generatoare de câmpuri electromagnetice şi infrasunete, iar în spatele tablourilor se vor afla ventilatoare ce vor trimite, din cănd in cănd, curenţi de aer rece. Nimic nu va fi lăsat la voia intămplării. Arhitectura, mobilierul, zugrăveala, totul va fi elaborat în aşa fel încât să inspire teamă, restul urmând să fie făcut de aparatura electronică. “O astfel de casă, în care totul va fi sub control, ne poate ajuta să obţinem rezultate ştiinţifice importante. Ea s-ar putea bucura, de asemenea, de o publicitate imensă şi totodată să intre în istorie”, a declarat dr Wiseman, plin de încredere şi optimism. Deocamdată însă caută finanţatori dispuşi să contribuie, alături de el, la construcţia casei cu fantome în dotare.
În opinia lui, casele bântuite sunt construite în zone cu anomalii magnetice, în apropierea cărora se găsesc surse, naturale sau artificiale, de cămpuri electrice şi de sunete de joasă frecvenţă, situate la limita inferioară a sensibilităţii urechii omeneşti. El a efectuat o serie de experienţe de laborator, care sugerează că infrasunetele şi anumite tipuri de câmpuri electromagnetice pot induce o senzaţie de disconfort, ba chiar şi halucinaţii. Pentru o persoană care crede în stafii, toate acestea pot genera convingerea că asistă la apariţia unor fantome, mai ales dacă se află într-o casă care poate inspira prezenţa acestora, măcar prin aspect, dacă nu şi prin istoricul său.
Tocmai de aceea, dr Richard Wiseman vrea să ridice din temelii o casă ce prezintă toate caracteristicele uneia băntuite. Podelele şi pereţii vor ascunde generatoare de câmpuri electromagnetice şi infrasunete, iar în spatele tablourilor se vor afla ventilatoare ce vor trimite, din cănd in cănd, curenţi de aer rece. Nimic nu va fi lăsat la voia intămplării. Arhitectura, mobilierul, zugrăveala, totul va fi elaborat în aşa fel încât să inspire teamă, restul urmând să fie făcut de aparatura electronică. “O astfel de casă, în care totul va fi sub control, ne poate ajuta să obţinem rezultate ştiinţifice importante. Ea s-ar putea bucura, de asemenea, de o publicitate imensă şi totodată să intre în istorie”, a declarat dr Wiseman, plin de încredere şi optimism. Deocamdată însă caută finanţatori dispuşi să contribuie, alături de el, la construcţia casei cu fantome în dotare.
Zombii,mortii vii
Un zombi este o persoană care, deşi nu mai este în viaţă, nu e nici moartă, potrivit religiei afro-caraibiene Vodoun sau Voodoo. “Oamenii care nu sunt morţi” sunt entităţi care, deşi decedate, se comportă ca şi cum ar fi vii. “Viaţa” lor se poate manifesta în plan spiritual, când este vorba despre fantome, sau în plan fizic, ca în cazul “cadavrelor vii” sau zombi. Cei din urmă sunt oameni al căror “Ti Bon Ange” sau “suflet”, în dialectul haitian, a fost furat prin procedee supranaturale sau ritualuri executate de şamani, victimele fiind folosite ca sclavi de un maestru zombi.
Potrivit preceptelor vodoo, o persoană decedată poate fi readusă la viaţă de un bokor sau de un vrăjitor ce practica magia neagră. Victima rămâne sub controlul total al bokor-ului, propria voinţa fiindu-i complet anihilată. În 1937, studiind tradiţiile folclorice haitiene, Zora Neale Hurston a aflat despre cazul Feliciei Felix Mentor, moartă şi îngropată în 1907, la vârsta de 29 de ani, despre care localnicii susţineau că o văzuseră 30 de ani mai târziu. Wade Davis, etnobotanist canadian, a prezentat cazurile unor zombi în două tratate de farmacologie. Efectuând o călătorie în Haiti, în urma cercetărilor întreprinse a ajuns la concluzia că o persoană poate fi transformată într-un zombi cu ajutorul a două prafuri introduse în fluxul sanguin prin intermediul unei răni deschise.
Primul, numit “coup de poudre” (”atacul pudrei”), induce o stare apropiată morţii datorită unui element-cheie din compoziţia sa, tetrodotoxina (TTX), prezentă şi în compoziţia unei delicatese culinare tradiţionale japoneze, “fugu”. Consumată în doze apropiate de cea letală (1 mg), tetrodotoxina poate aduce o persoană într-o stare apropiată de moarte, ce durează câteva zile, deşi victima este conştientă de ceea ce se întâmplă în apropierea sa. A doua categorie de prafuri, halucinogenele disociative, pot aduce o persoană în stare de “zombie”, ea părând complet lipsită de voinţă proprie.
Potrivit preceptelor vodoo, o persoană decedată poate fi readusă la viaţă de un bokor sau de un vrăjitor ce practica magia neagră. Victima rămâne sub controlul total al bokor-ului, propria voinţa fiindu-i complet anihilată. În 1937, studiind tradiţiile folclorice haitiene, Zora Neale Hurston a aflat despre cazul Feliciei Felix Mentor, moartă şi îngropată în 1907, la vârsta de 29 de ani, despre care localnicii susţineau că o văzuseră 30 de ani mai târziu. Wade Davis, etnobotanist canadian, a prezentat cazurile unor zombi în două tratate de farmacologie. Efectuând o călătorie în Haiti, în urma cercetărilor întreprinse a ajuns la concluzia că o persoană poate fi transformată într-un zombi cu ajutorul a două prafuri introduse în fluxul sanguin prin intermediul unei răni deschise.
Primul, numit “coup de poudre” (”atacul pudrei”), induce o stare apropiată morţii datorită unui element-cheie din compoziţia sa, tetrodotoxina (TTX), prezentă şi în compoziţia unei delicatese culinare tradiţionale japoneze, “fugu”. Consumată în doze apropiate de cea letală (1 mg), tetrodotoxina poate aduce o persoană într-o stare apropiată de moarte, ce durează câteva zile, deşi victima este conştientă de ceea ce se întâmplă în apropierea sa. A doua categorie de prafuri, halucinogenele disociative, pot aduce o persoană în stare de “zombie”, ea părând complet lipsită de voinţă proprie.
Au existat vrajitoare din Salem?
Povestea vrăjitoarelor din Salem este extrem de populară. Mai multe filme şi piese de teatru care au preluat şi modificat (mai mult sau mai puţin) ideea au înregistrat succese memorabile şi au atras publicul în repetate rânduri.
După ce în 1641 vrăjitoria a fost declarată o crimă capitală, în micul ţinut Salem, Massachussetts a început o adevărată vânătoare de vrăjitoare. În septembrie 1692 “isteria vrăjitoarelor” a atinse cote maxime şi a dus la moartea a 20 de oameni şi arestarea altor 150. Care a fost intriga acestei poveşti?
În 1688 John Putnam, un foarte influent om din Salem l-a invitat pe Samuel Parris să predice în oraşul lor. Preotul a venit însoţit de soţie, de fiica sa, Betty, în vârstă de şase ani, precum şi cu o nepoată - Abigal şi servitoarea acesteia Tituba. În primăvara anului 1692, Betty s-a îmbolnăvit şi a dobândit un comportament foarte ciudat: ţipa ca şi când cineva ar fi înţepat-o cu ace invizibile sau ar fi tăiat-o, auzea voci, se târa pe sub mobilă şi mormăia sunete ciudate. În urma unei examinări, doctorul William Griggs, a decis că boala micuţei era cauzată de o forţă supranaturală. Nu la mult timp, alte câteva fete din sat au început să acuze simptome asemănătoare celor descrise la micuţa Betty. Cercetătorii din zilele noastre au încercat să explice simptomele tinerelor pe baza poveştilor şi a descrierilor din documente şi să le diagnosticheze conform principiilor actuale ale medicinii - aceştia presupun că fetele au încercat să atragă atenţia pentru că se simţeau neglijate, sau erau geloase pe afecţiunea părinţilor direcţionată către altcineva. De asemenea, alte variante includ isteria, sau alte boli mintale. O altă ipoteză este că aceste simptome pot fi cauzate de o indigestie crescută de orez contaminat cu o ciupercă “Claviceps purpurea”, similară că structura cu un drog popular în anii 1960 - LSD.
Este adevărat, teoria are şi câteva puncte slabe - cum ar fi faptul că o contaminare a mâncării ar fi afectat întreaga familie şi nu doar un membru. Fetele ar fi putut avea coreea Huntington, o boală, sau un simptom al unei alte boli de bază, care presupune afectarea sistemului nervos şi care dă semne şi simptome asemănătoare cu cele ale fetelor “posedate”. Într-un oraş în care superstiţia era lege, iar copiii erau consideraţi ca fiind victimele preferate ale diavolului, cuvântul doctorului a fost suficient pentru a stârni o adevărată revoltă. Toate suspiciunile au fost îndreptate către Tituba, servitoare indiancă a familiei Parris, care le spunea copiilor povesti despre vodoo şi legende din tribul său.
Găsirea unui ţap ispăşitor a fost mai mult decât suficientă pentru oamenii din Salem. La procesul lui Tituba au apărut de nicăieri zeci de martori care au declarat că au văzut vrăjitoare zburând pe mături în dreptul lunii, că au fost martori la naşterea unor animale malformate şi alţii care au afirmat că l-au văzut chiar pe diavol făcând vrăji, iar ca acesta luase forma lui Tituba numai pentru că aceasta îşi vânduse sufletul. În urma acestei vânători de vrăjitoare 19 oameni au fost spânzuraţi şi unul zdrobit cu pietre. Reacţia oamenilor a fost o consecinţă a necunoaşterii, a unei vieţi guvernate de superstiţii, a ignoranţei.
Uneori refuzăm să ne informăm despre un subiect doar pentru că el nu corespunde cu domeniul nostru de interes. Poate că ar trebui să învăţăm să fim deschişi spre orice fel de informaţie: puţin câte puţin, mentalitatea se schimbă, iar noi învăţăm să ne dăm cu părerea despre un subiect numai atunci când îl cunoaştem, şi nu să închidem ochii, să ne astupam urechile şi să pornim într-o vânătoare de vrăjitoare fără a şti exact cum arată una!
După ce în 1641 vrăjitoria a fost declarată o crimă capitală, în micul ţinut Salem, Massachussetts a început o adevărată vânătoare de vrăjitoare. În septembrie 1692 “isteria vrăjitoarelor” a atinse cote maxime şi a dus la moartea a 20 de oameni şi arestarea altor 150. Care a fost intriga acestei poveşti?
În 1688 John Putnam, un foarte influent om din Salem l-a invitat pe Samuel Parris să predice în oraşul lor. Preotul a venit însoţit de soţie, de fiica sa, Betty, în vârstă de şase ani, precum şi cu o nepoată - Abigal şi servitoarea acesteia Tituba. În primăvara anului 1692, Betty s-a îmbolnăvit şi a dobândit un comportament foarte ciudat: ţipa ca şi când cineva ar fi înţepat-o cu ace invizibile sau ar fi tăiat-o, auzea voci, se târa pe sub mobilă şi mormăia sunete ciudate. În urma unei examinări, doctorul William Griggs, a decis că boala micuţei era cauzată de o forţă supranaturală. Nu la mult timp, alte câteva fete din sat au început să acuze simptome asemănătoare celor descrise la micuţa Betty. Cercetătorii din zilele noastre au încercat să explice simptomele tinerelor pe baza poveştilor şi a descrierilor din documente şi să le diagnosticheze conform principiilor actuale ale medicinii - aceştia presupun că fetele au încercat să atragă atenţia pentru că se simţeau neglijate, sau erau geloase pe afecţiunea părinţilor direcţionată către altcineva. De asemenea, alte variante includ isteria, sau alte boli mintale. O altă ipoteză este că aceste simptome pot fi cauzate de o indigestie crescută de orez contaminat cu o ciupercă “Claviceps purpurea”, similară că structura cu un drog popular în anii 1960 - LSD.
Este adevărat, teoria are şi câteva puncte slabe - cum ar fi faptul că o contaminare a mâncării ar fi afectat întreaga familie şi nu doar un membru. Fetele ar fi putut avea coreea Huntington, o boală, sau un simptom al unei alte boli de bază, care presupune afectarea sistemului nervos şi care dă semne şi simptome asemănătoare cu cele ale fetelor “posedate”. Într-un oraş în care superstiţia era lege, iar copiii erau consideraţi ca fiind victimele preferate ale diavolului, cuvântul doctorului a fost suficient pentru a stârni o adevărată revoltă. Toate suspiciunile au fost îndreptate către Tituba, servitoare indiancă a familiei Parris, care le spunea copiilor povesti despre vodoo şi legende din tribul său.
Găsirea unui ţap ispăşitor a fost mai mult decât suficientă pentru oamenii din Salem. La procesul lui Tituba au apărut de nicăieri zeci de martori care au declarat că au văzut vrăjitoare zburând pe mături în dreptul lunii, că au fost martori la naşterea unor animale malformate şi alţii care au afirmat că l-au văzut chiar pe diavol făcând vrăji, iar ca acesta luase forma lui Tituba numai pentru că aceasta îşi vânduse sufletul. În urma acestei vânători de vrăjitoare 19 oameni au fost spânzuraţi şi unul zdrobit cu pietre. Reacţia oamenilor a fost o consecinţă a necunoaşterii, a unei vieţi guvernate de superstiţii, a ignoranţei.
Uneori refuzăm să ne informăm despre un subiect doar pentru că el nu corespunde cu domeniul nostru de interes. Poate că ar trebui să învăţăm să fim deschişi spre orice fel de informaţie: puţin câte puţin, mentalitatea se schimbă, iar noi învăţăm să ne dăm cu părerea despre un subiect numai atunci când îl cunoaştem, şi nu să închidem ochii, să ne astupam urechile şi să pornim într-o vânătoare de vrăjitoare fără a şti exact cum arată una!
Celebrul Nesii- un trucaj celebru
Vechile legende scoţiene vorbeau despre un teribil monstru ce ar popula apele întinsului lac (Loch) Ness.
În 1934, colonelul Robert Wilson, un reputat medic militar britanic, a pretins că ar fi surprins, pe peliculă fotografică, bizară apariţie. Rezultatul a fost o imagine care de atunci a făcut înconjurul lumii, fiind considerată cea mai elocventă dovadă a existenţei creaturii lacustre. Dar în 1994, un coleg de-al lui Wilson, Christian Spurling, în vârstă de 90 de ani, a mărturisit, pe patul de moarte, că totul nu fusese decât o farsă, pusă la cale de colonel, pentru a-şi bate joc de credula presă din Albion.
În 1934, colonelul Robert Wilson, un reputat medic militar britanic, a pretins că ar fi surprins, pe peliculă fotografică, bizară apariţie. Rezultatul a fost o imagine care de atunci a făcut înconjurul lumii, fiind considerată cea mai elocventă dovadă a existenţei creaturii lacustre. Dar în 1994, un coleg de-al lui Wilson, Christian Spurling, în vârstă de 90 de ani, a mărturisit, pe patul de moarte, că totul nu fusese decât o farsă, pusă la cale de colonel, pentru a-şi bate joc de credula presă din Albion.
Fantomele din mlastinile YORKSHIRE
Se pare că fantomele nu sunt numai o născocire a imaginaţiei oamenilor. Un britanic a reuşit să fotografieze o fantomă, în timpul vacanţei din apropierea mlaştinilor din nordul Yorkshire, anunţă jurnaliştii de la “The Sun”. Colin Foster, în vârstă de 34 de ani, şi-a îndreptat obiectivul noii camere digitale spre priveliştea din apropierea mlaştinilor şi a făcut fotografia, fără a observa nimic însă. Odată ajuns acasă, acesta a început să se uite la fotografiile făcute. “Îmi aminteam împreună cu prietena mea despre locurile pe unde am fost şi dintr-o dată aceasta m-a prins de mână şi a ţipat: opreşte-te. Apoi a insistat să mă uit mai atent la o anumită fotografie. La început nu am văzut nimic, dar când apropiam imaginea am văzut o umbră şi ne-am albit amândoi. În momentul în care am făcut fotografia m-am simţit urmărit, dar m-am gândit că este din cauza locului”, a declarat acesta.
“Am verificat fotografia pentru orice semn necurat, dar nu a existat niciun semn că aceasta a fost modificată. Forma exactă a unui om mă face să cred că este într-adevăr ceva supranatural. Mlaştinile din Yorkshire sunt cunoscute pentru fantomele lor”, a declarat mediumul Craig Hamilton-Parker. “Imaginea este extrem de clară şi pare a fi manifestarea unui spirit cu formă umană”, a adăugat Nick Thurston, de la Asociaţia de Paranormal Britanică, citat de tabloidul britanic.
“Am verificat fotografia pentru orice semn necurat, dar nu a existat niciun semn că aceasta a fost modificată. Forma exactă a unui om mă face să cred că este într-adevăr ceva supranatural. Mlaştinile din Yorkshire sunt cunoscute pentru fantomele lor”, a declarat mediumul Craig Hamilton-Parker. “Imaginea este extrem de clară şi pare a fi manifestarea unui spirit cu formă umană”, a adăugat Nick Thurston, de la Asociaţia de Paranormal Britanică, citat de tabloidul britanic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
